plouă... e bine... e ca și cum cerul ar vărsa lacrimi în locul meu... e ca și cum întreaga natură suferă acum pentru mine, însă prefer să îmi spun că e doar pentru ca mâine totul să fie mai frumos, mai curat, mai luminos.
o perioadă mi-au lipsit cuvintele... apoi a intervenit o schimbare și mă simt atacată de gânduri, cuvinte...
oscilez între stări, între fericire și tristețe, între speranță și deznădejde... tic tac tic tac
niciodată timpul nu a trecut așa de diferit ...
mă simt rău... nu am vrut să zic, să recunosc... dar poate dacă recunosc trec mai ușor peste! mă simt pierdută. Însă sunt puternică și mă mențin pe linia de plutire! Trebuie! Știu că după furtună se face senin și frumoooos! Și doar dupa furtună poți vedea cât și aprecia cât este de frumos totul! Va fi frumos! Va fi bine!