Astazi

Cracovia                                                                                                                    23 decembrie 2012


În primăvară dacă m-ar fi întrebat cineva ce voi face de Crăciun, i-aș fi spus ca voi sta acasă, vom merge în vizită la familiile noastre și vom sărbători ca în fiecare an. Câteva luni mai târziu, mai exact la sfârșitul lunii mai, a apărut șansa  de a ne muta din România și să venim în Polonia. Eu nu m-am mutat din Iulie in Polonia, deoarece aveam sesiunea, examenul de licență la facultate si apoi examenul de definitivat in învățământ, dar Cristi s-a mutat. După ce el a stat aici un pic mai bine de două luni, și după ce eu am terminat toate examenele foarte foarte bine, am venit și eu in Polonia. Și așa se face că anul acesta suntem doar noi doi de Crăciun.

Suntem in Cracovia. Prima impresie asupra acestui oraș, chiar din primele ore petrecute aici a fost una bună: deși totul părea conservat undeva prin anii 1850, totul părea foarte curat. Mi-a plăcut foarte mult, iar schimbarea mi-a prins foarte bine. Despre primele luni petrecute aici și drumul până în Polonia voi povesti altădată. Astăzi mă gândesc doar că mâine este Crăciunul și îmi e foarte dor de acasă, îmi e chiar dor și de Iași, până chiar și de anumite persoane cu care nu eram într-o legătura foarte bună. Știu că se poate ca totul să fie accentuat de spiritul Crăciunului, dar nu prea mă consolează cu nimic acest gând.

E primul Crăciun pe care îl petrec doar eu și soțul meu, fără a avea pe nimeni altcineva cu noi...
Și este și primul Crăciun în care amândoi lucrăm și nu prea apucăm de fapt să petrecem prea mult timp împreună... .... Sper ca lucrurile să fie mai bine anul viitor...

***

Persoane care te fac sa privesti spre ziua de maine

Dacă ar fi să mă reîntorc la o postare mai veche de pe acest blog, mi-aș revedea dorințele mele atât de limitate de șansele ce le aveam în țară mea natală. Acum un an în urmă tot ce vedeam în viața mea era să ajung o educatoare foarte bună și să încerc să ajung directoare de grădiniță și apoi inspectoare.

Însă viața chiar e plină de multe cotituri la care nu te aștepți... Apar persoane la care nu te aștepți, persoane de care te atașezi, persoane care îți influențează cursul vieții, persoane care te motivează... Apar șanse în viață pe care trebuie să fii atent să nu le ratezi.

Undeva în primăvară am trecut prin multe schimbări și am descoperit în mine unele trăsături pe care nu le cunoaștem. Am cunoscut în mine unele dorințe care nu au existat înainte.... Deodată am simțit că sunt atât de tânără și că încă pot face atât de multe lucruri în viața mea. Deodată am înțeles că sunt abia la începutul unei cărări, cărare ce mă poate duce pe un drum foarte mare, dacă nu ma rătăcesc.

Cel mai important, in urma unei imagini ce am găsit-o pe facebook mi-am îndreptat gândul înspre persoanele care au o influență în viața mea, care cumva îmi influențează deciziile, care mă motivează.

Sunt datoare multor persoane pentru dezvoltarea mea individuală ca om și ca și caracter, dar sunt recunoascătoare doar cuiva pentru motivația pe care a stârnit-o în interiorul meu. E frumos și plăcut când cineva reușește să deschidă astfel de sentimente, când cineva reușește să te facă să îți dorești mai mult.  Nu cred că persoana respectivă este conștientă de cât de mult m-a ajutat și asta e puțin ciudat... Dar, oricum, sunt încântată că la întrebarea Și mâine? eu dețin acum un răspuns - pentru măine lucrez prin ziua de astăzi pe care o trăiesc cât mai bine și fac totul așa încât mâine să ne fie bine. Dar știu că îmi doresc să ajung cât mai departe în ziua de mâine și să fac cât mai multe pentru dezvoltarea și realizarea mea interioară.