Let's Do It, Romania!

Stire preluata de pe blogul lucrurigratis de aici .

Let’s Do It, Romania! – cel mai mare proiect de implicare socială!

scris de Anamaria Hancu în September 9th, 2010

 

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de Let’s Do It, Romania! În calitate de membru al echipei de comunicare a Let’s Do It, Romania!, sper că tot mai mulţi aţi auzit măcar odată, fie şi în treacăt, că pe 25 septembrie, noi toţi, locuitorii României care credem în schimbare, facem curăţenie în toată ţara.

Let’s Do It, Romania! este cel mai mare proiect de implicare socială care îşi propune ca într-o singură zi, Ziua de Curăţenie Naţională, 25 septembrie, să strângă deşeurile din arealele naturale (din afara oraşelor), cu ajutorul a cel puţin 200.000 de voluntari. Este proiectul tuturor, indiferent de clasa socială, etnie, vârstă, educaţie, este al tuturor oamenilor care cred în schimbare şi în puterea noastră de a produce această schimbare.

Această iniţiativă aparţine Estoniei care a reuşit ca într-o singură zi să mobilizeze 50.000 de voluntari care au colectat 10 000 de tone de deşeuri.

Proiectul îşi propune, pe lângă curăţarea deşeurilor din arealele naturale cu ajutorul voluntarilor, să îi responsabilizeze pe cetăţeni şi să devină conştienţi de impactul pe care îl are un comportament indiferent faţă de mediu pe termen lung. Semnificativă este implicarea autorităţilor în aplicarea legislaţiei, precum şi a realizării unui sistem de management al deşeurilor corespunzător normelor europene, reprezentând un alt obiectiv important al Let’s Do It, Romania! Pe 25 septembrie, se va face colectare selectivă, se va coincinera, încercând astfel să ducem cât mai puţine deşeuri la gropile de gunoi.

Până acum, s-a lucrat intens la realizarea hărţii online a deşeurilor, în fiecare judeţ s-au format echipe locale, au fost implicate autorităţi locale şi centrale (Ministerul Mediului şi Pădurilor este partenerul principal), companii, operatori de salubritate, mass-media, persoane publice (Smiley, Adrian Despot, Leonard Doroftei, Holograf).

Cum te poţi implica acum, cu mai puţin de 20 de zile până la Ziua de Curăţenie Naţională?

1. Intră pe www.letsdoitromania.ro şi apasă butonul portocaliu “Hai cu noi pe 25 septembrie, înscrie-te aici!“
2. Dacă nu mai cunoşti pe nimeni care şi-a făcut deja echipă în judeţul tău, tu vei fi persoana de contact, adică cel care va primi toate informaţiile necesare. Accesează link-ul “Înscrie-te ca persoană de contact a echipei“.
3. Completează formularul cu datele tale şi apasă butonul “trimite”. Vei primi în scurt timp email-ul de confirmare, cu codul pentru echipa ta. Felicitări, tocmai te-ai înscris în “Let`s Do It, Romania!”. Daca nu ai încă alţi prieteni care să vină cu tine, păstrează bine codul, vor apărea curând Înscrie-te oricum, chiar şi singur, ca să fii inclus în baza noastră de date.
4. Dă codul şi prietenilor tăi pentru ca pe 25 septembrie să faceţi parte din aceeaşi echipă! Ei vor completa formularul “Înscrie-te ca membru al echipei“, disponibil la acelaşi buton de pe site, “Hai cu noi pe 25 septembrie, înscrie-te aici!” Nu uita: vor avea nevoie de codul unic pe care l-ai primit tu la inscriere.
5. În ultimele zile înainte de Ziua de Curăţenie Naţională, vei putea alege mormanul de pe harta pe care îl vei curăţa împreună cu echipa ta sau cu alte echipe înscrise. Vei fi primi un email cu informaţiile utile pentru acest ultim pas.

*Pentru grupurile mai mari de 10 persoane (companii, asociaţii, instituţii de învăţământ, ONG-uri), vă rugăm să trimiteţi un email la voluntar@letsdoitromania.ro sau sustin@letsdoitromania.ro pentru informaţii suplimentare.

* Pentru că numărul de voluntari poate varia de la localitate la localitate şi nu putem estima numărul de materiale necesare, vă rugăm ca fiecare voluntar să aibă la el o rolă de saci de 120 de litri şi o pereche de mănuşi mai groase.

Cum te poţi implica în “Let`s Do It, Romania!”?

• Înscrie-te pentru Ziua de Curăţenie Naţională!
• Susţine Let’s Do It, Romania în social media!
• Fă o donaţie!
• Alătură-te cauzei de pe Facebook!

Cum afli noutăţi?

• Intră pe www.letsdoitromania.ro şi citeşte despre evoluţia proiectului!
• Alătură-te cauzei de pe Facebook!
• Urmăreşte-ne pe Twitter!
• Hai cu noi să facem curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!

Pe 25 septembrie, avem cu toţii ceva în comun: România! LET’S DO IT!
Ne vedem la curăţenie pe 25 septembrie!

Anamaria Hâncu – coordinator echipa de comunicare Let’s Do It, Romania!

 

Invitation

Plumb

O melodie pe care am ascultat-o vreo 3 luni (nu exagerez) singură în playlist... ai mei fac alergie acum la ea :)) şi că tot începe sezonul 2 :X

Dragul nostru pisoias

Uiti cum mi se văd dinţişorii când dorm...

Off tu... lasă-mă să dorm că te muşc imediat...

Sunt puiuţ mic şi am năsucul ud... mi-i flig...

Şi aşa dorm eu :P

În sera mamei mă simt cel mai bine... mai ales să privesc pe geam din ghiveci e minunat...

Să pozez că sunt o mâţucă mumoasă toată...

ce? chiar aşa?

ce zâmbesc eu pe sub mustăţi...

Nu înţeleg deloc ce se întâmplă acolo...

Nebunu

Cutzu pe care îl vom lua cu noi la casă... e fără stăpân, dar este fff iubitor... uneori renunţă să mănânce doar ca să fie mângâiat... şi mă supără foarte tare dimineaţa când merg la serviciu şi se caţără pe hainele mele cu lăbuţele murdaaare şi ude de noroi... dragul de el :P vupitza lu' mama

but You will never let me down

[DcTalk - Into Jesus]

Dolls

Un cadou virtual pe care l-a primit mama (are o colectie de papusi clasice). nu ma pasionau papusile clasice, dar una ca aceastea mi-as dori si eu :X

Sschimbări

[un eseu nu foarte reusit pe care l-am scris cand eram la inceputul clasei a IX-a... candva obisnuiam sa scriu si sa particip la concursuri nationale... am multe premii nationale... dar din clasa a X-a am renuntat la a mai scrie... eseu gasit pe net in revista scolii aici].

        Am fost copil; mult timp nu ştiam ce înseamnă lupta cu gândurile, cu dorinţa… mult timp nu am ştiut ce e viaţa, ce presupune ea şi ce însemnătate are aceasta. Mi-aş fi dorit, cu toate acestea, ca viaţa să nu se fi schimbat şi mereu să fi rămas asemeni perioadei ce şi acum mi-o amintesc ca pe un vis frumos, din care mi-ar fi plăcut să nu mă trezesc nicicând.

        Am fost copil cândva şi parcă acea perioadă e pierdută în ceaţă şi cu greutate îmi mai amintesc acele clipe unice pentru că viaţa m-a schimbat sau poate viaţa s-a schimbat!? Cine mai poate şti!?
        Dar, într-o zi, nu cred că a fost tocmai cea mai bună zi din viaţă, destinul a hotărât că prea mult totul fusese bine şi frumos… totul s-a schimbat… totul…până şi eu m-am schimbat…
        Povestea este lungă iar cuvintele sunt prea goale şi prea puţin capabile să descrie starea şi sentimentele ce m-au cuprins în acele momente. Poate că, dacă aş fi reuşit de la început să înţeleg ce importanţă covârşitoare vor avea câteva cuvinte ce încercau în zadar să îmi spună că trebuie să schimb oraşul în care locuiam … poate că toate nu ar fi fost atât de greu de suportat dacă nu ar fi fost fratele meu care a fost nevoit să rămână departe de noi . Mi-a surâs idea mult, eram bucuroasă că voi descoperi ceva nou, dar…nicicum nu m-am gândit că în spatele acestui ,,nou’’ se pot afla şi lucruri care nu îmi vor lumina viaţa, lucruri ce s-au dovedit a-mi fi marcat conştiinţa şi întreaga viaţă într-un mod ireversibil.
        Mult timp, poate prea mult timp nu am înţeles ce înseamnă acest lucru: nu era capabil
copilul din mine să înţeleagă şi părţile negative ce le presupunea această schimbare. Nu am priceput nimic din ce se întâmpla sau poate, mai exact, din ceea ce urma să se întâmple, deşi am văzut în ochii mamei şiroaie de lacrimi în timp ce pregătea bagajul, ba, uneori şi-a ieşit şi din fire, pentru că pentru o mamă despărţirea de fiu este ceva dificil, chiar dacă durata despărţirii este determinată. Abia în dimineaţa când mi-am strâns fratele în braţe şi am fost nevoită să îi spun ,,Adio!’’, abia atunci, în acele clipe, când iam simţit lacrimile am priceput ce se întâmplă: urma să plec într-un loc străin în care familia mea nu cunoştea pe nimeni, ceea ce însemna că nu aveam pe nimeni să ne susţină, singurul sprijin găsindu-l
doar în ajutorul divin.
        Apoi, pe fratele meu nu ştiam când urma să îl mai văd. Dar, cred că mi-a fost greu să renunţ la toţi cei care mă cunoşteau şi care se considerau a-mi fi prieteni, iar numărul acestora era mare, astfel încât pierderea acestora a fost un lucru nu tocmai uşor de suportat. Dar, toate acestea, poate au fost menite pentru a mă întări şi pentru a mă face să pot înţelege că viaţa presupune şi unele lucruri pe care indiferent dacă le acceptăm sau nu tot trebuie să se întâmple…
       Toate acestea le-am înţeles în momentele în care, deja eram în drum spre Suceava. Plângeam în acele clipe, iar lacrimile naturii, şi ele se loveau de geamul maşinii, părând într-un mod a mă consola, făcându-mă a crede că nu sunt singura care sufăr. A fost un lucru foarte interesant să stau într-un oraş despre care nu ştiam nimic … a fost ca şi cum m-aş fi născut din nou, dar o naştere în care doar sufletul trăieşte anumite schimbări … Să stabilesc relaţii cu oamenii pe care nu-i ştiam, să vorbesc cu ei, să mă împrietenesc, chiar să ajung să îi iubesc, a fost un lucru atât de neobişnuit pentru mine …
         A trecut totul… momentele de început, de acomodarel nu au însemnat nimic pentru ceea ce a urmat … acesta a fost doar începutul unui “joc” foarte complicat … ce a necesitat îndeplinirea unor reguli uneori poate prea stricte pe care eu nu am reuşit să le respect. Se pare că lumea nu e dornică să stabilească relaţii cu oameni despre care nu ştiu nimic, dar, despre care, nici nu au dorinţa de a afla ceva. Sunt probleme poate prea devenite “obişnuite’’ pentru omenire, probleme pe care au uitat să le mai privească cu seriozitatea necesară… probleme cu care se confruntă toţi, dar pe care nimeni nu le mai înţelege la adevărata lor valoare.
          Dar, “jocul” meu impunea o nouă regulă … întoarcerea în oraşul natal … unde urma să-mi revăd fratele. Mi-aş fi dorit doar atât de mult să nu trec din nou prin aceleaşi sentimente datorate unei despărţiri de nişte oameni la care ţineam mult . Însă, în faţa acestui “joc” a destinului nu te poţi impune …
          Am acceptat totul aşa cum era … ne-am reîntors, aşadar în Iaşi, mi-am revăzut fratele şi am reîntregit familia din nou … acest lucru mi-a dat forţa de a trece peste noile probleme care urmau să apară .
         Aici, m-am confruntat cu un nou sentiment dureros: mă uitaseră toţi cei pe care îi consideram prieteni …
         Dar, în urma tuturor acestor lucruri, am învăţat multe altele , m-am schimbat foarte mult şi am devenit mai precaută. Uneori mă întreb de ce a fost nevoie de această schimbare … de ce a trebuit să descopăr unele lucruri despre care aş fi fost mult mai fericită să nu ştiu nimic …
            Dar, acum … viaţa s-a calmat … pentru cât, nu ştiu … dar cel puţin încerc să mă bucur de ceea ce are ea bun cât mai mult . A fost greu să înţeleg că viaţa e frumoasă şi merită trăită … că zâmbind nu poţi fi înfrânt nici chiar în mometul unei aşa-zise “înfrângeri”. Acum ştiu aceste lucruri şi încerc să nu le uit , dar totuşi… viaţa nu e numai “zâmbet” aşa că
nu uit nici de partea întunecată şi rece ce o poate ascunde .