Voi fi întotdeauna cu tine, să nu uiți niciodată. Primăvara mă vei găsi în primul fir de iarbă, curajos, ce va trece prin plapuma zăpezii - da, da, acolo mă vei găsi și iți voi zâmbi. Voi fi în păsările călătoare ce se întorc în țara noastră și apoi mă poți găsi în puii mici și pufoși care vor învăța să zboare. La fiecare apus și răsărit voi veghea asupra ta pentru a ști că niciodată nu ești singură. Fiecare anotimp ce trece mă va aduce mai aproape de tine. Cu fiecare strop de ploaie sau picătură de rouă te voi mângâia. Niciodată să nu uiți..., așa ămi spunea mama gândindu-se că ea va pleca iar eu voi rămâne fără ea.
Da.. așa mă pregătea mama, dar nu cred că ne gândisem vreo una dintre noi că eu voi fi cea care va pleca. Acum da, mama e cu mine mereu când privesc orice floare, copac sau frunză, este cu mine în diminețile în care soarele iese cu încredere de după nori sau decide să mai doarmă liniștit în spatele lor, este cu mine în sunetul ploii pe pervaz. Dar eu am plecat, însa sunt lângă ea în aceleași lucruri mărunte pe care le trăim zilnic. Sunt cu mama în pământul pe care îl muncește cu atât drag și devotament, sunt în frunzele copacilor care încep să își schimbe culoarea încet, încet pentru ca apoi să se desprindă eliberate la cea mai mică adiere de vânt, sunt în puful păpădii ce lin se plimbă prin văzduh, sunt în roșul petalelor de mac sau în galbenelele din fața casei...
Cred că defapt mama se pregătea pe ea spunându-mi mie aceste lucruri dar ce mai contează cine pe cine pregătea? Suntem una lânga alta veșnic iar eu am învățat să privesc în jurul meu la tot ceea ce mă înconjoară, să apreciez și cel mai simplu melc și să ma bucur de fiecare clipă... Da, totul m-a învățat doar mama.
Da.. așa mă pregătea mama, dar nu cred că ne gândisem vreo una dintre noi că eu voi fi cea care va pleca. Acum da, mama e cu mine mereu când privesc orice floare, copac sau frunză, este cu mine în diminețile în care soarele iese cu încredere de după nori sau decide să mai doarmă liniștit în spatele lor, este cu mine în sunetul ploii pe pervaz. Dar eu am plecat, însa sunt lângă ea în aceleași lucruri mărunte pe care le trăim zilnic. Sunt cu mama în pământul pe care îl muncește cu atât drag și devotament, sunt în frunzele copacilor care încep să își schimbe culoarea încet, încet pentru ca apoi să se desprindă eliberate la cea mai mică adiere de vânt, sunt în puful păpădii ce lin se plimbă prin văzduh, sunt în roșul petalelor de mac sau în galbenelele din fața casei...
Cred că defapt mama se pregătea pe ea spunându-mi mie aceste lucruri dar ce mai contează cine pe cine pregătea? Suntem una lânga alta veșnic iar eu am învățat să privesc în jurul meu la tot ceea ce mă înconjoară, să apreciez și cel mai simplu melc și să ma bucur de fiecare clipă... Da, totul m-a învățat doar mama.
