In urma unor cereri de pe net pentru carti de psihologie si in urma faptului ca manifest o placere deosebita pentru tot ce implica cunoasterea oamenilor si educatie (placere dezvoltata pe parcursul celor patru ani de liceu pedagogic si in urma olimpiadelor nationale psihologie - pedagogie) am reusit sa strang cateva carti rare in format electronic care sunt foarte foarte interesante si folositoare atat pentru studiu propriu de placere dar si pentru studiu profesional.
Sper sa va fie de folos! Si nu cred ca vreti sa stiti cat ar costa cartile sa le cumparati! :)) sau chiar xeroxa.
Descarca lectii particulare Cristian Andrei
Descarca Psihologia educatiei - teorie si aplicatie
Descarca Constantin Cucos - Pedagogie
Descarca Pantelimon Golu - Invatare si dezvoltare.doc
Descarca Descarca Pantelimon Golu - Invatare si dezvoltare.doc
Descarca Descarca Sorin Cristea Dictionar de termeni pedagogici
Descarca lAdler Alfred CUNOASTEREA OMULUI
Descarca Alfred Adler, Psihologia scolarului greu educabil
Descarca Andrei Cosmovici Psihologie generala bun
Descarca Carmen_Ciofu_Interactiunea_parinti_copii
Descarca Creativitatea
Descarca Cunoasterea_psihologica_a_persoanei_Cornel_Havarneanu
Descarca Imginatia
Descarca Schema_de_lectie_creativitatea
Descarca Mai multe carti psihologie1
1. Citire si invatare rapida
2. Psihologia adolescentului
3. Teste de inteligenta
4. Tinca Cretu - Psihologia copilului
Descarca Mai multe carti psihologie2
1. Introducere in psihologie
2. Manual Psihologie
3. Mic dictionar de psihosociologie
4. Mielu Zlate - Eul si personalitatea
5. Particularitatile psihologice ale identitatii etnice la adolescenti
6. Psihologia aplicata
7. Psihologia creativitatii
Descarca Mai multe carti psihologie3
1. Curs de Fundamentele Psihologie
2. Curs Fundamentele Biologice ale activitatii psihice normale
3. Curusir psihologie adulti
4. Danion Vasile Tinerii si sexualitatea
5. Dezvoltare, afectivitate, relatii copil-parinti
6. Diana Bulai - Psihosociologie
7. Diana Lucia Vasile - Psihologia familiei
8. Dictionar de Termeni specifici Crizelor (psihologie militara)
9. Dictionar de termeni
10. Dorina Salavastru - Didactica psihologiei
11. Seria Psihologie - Cand apare copilul
Mai am si altele si poate voi mai adauga!
miercuri, 4 august 2010
vineri, 30 iulie 2010
Primii mei papanaşi!
Trebuie să recunosc că nu mă pasionează deloc să stau în bucătărie... dar cum curând voi avea de hrănit un urât :X trebuie să învăţ să îi fac mâncare.Şi aşa am făcut papanaşi - reţetă uşoară. Şi mi-a plăcut. Şi pisicii mele Lucky i-au plăcut :))
O experinţă nouă cu care trebuie să mă obişnuiesc - să stau la cratiţă !!!
P.S. NU, nu am otrăvit pe nimeni! :P
Dreams
:) yeap... am dat multe interviuri in ultima vreme :)) si am trecut de toate, pacat insa ca mereu am refuzat locurile de munca... o intrebare care mi s-a pus a fost urmatoarea "Care este functia cea mai inalta la care aspir?" :)) desigur ca nu le-am răspun sincer, dar mărturisesc aici ce imi doresc: Inspector profesor doctor si diresctoare de grădiniţă :))
ce trebuie să fac pentru asta? să îmi termin actuala facultate, să mă înscriu la master la ştiinţe ale educaţiei specializarea educaţie timpurie (o Doamne ce ador pedagogia :X), apoi să fac doctoratul - cu specializarea voi mai vedea... După ce îmi dau gradul II pot ajunge şi directoare, dar pentru asta trebuie să muncesc înca 6 ani de zile din greu :)). după alţi 4 ani s-ar putea să ajung şi inspector :D.
Şi îmi surâde ideea mult! Studiez şi voi munci din greu pentru a ajunge Inspector Profesor Doctor :)) mi-am găsit ocupaţie pentru următorii 10 ani!!!! :D:D:D
ce trebuie să fac pentru asta? să îmi termin actuala facultate, să mă înscriu la master la ştiinţe ale educaţiei specializarea educaţie timpurie (o Doamne ce ador pedagogia :X), apoi să fac doctoratul - cu specializarea voi mai vedea... După ce îmi dau gradul II pot ajunge şi directoare, dar pentru asta trebuie să muncesc înca 6 ani de zile din greu :)). după alţi 4 ani s-ar putea să ajung şi inspector :D.
Şi îmi surâde ideea mult! Studiez şi voi munci din greu pentru a ajunge Inspector Profesor Doctor :)) mi-am găsit ocupaţie pentru următorii 10 ani!!!! :D:D:D
sâmbătă, 24 iulie 2010
miercuri, 21 iulie 2010
sâmbătă, 10 iulie 2010
Mi-e dor din nou
Mi-e dor să scriu, să mă pierd printre cuvintele, în spatele lor...
Mi-e dor să desenez...
vineri, 9 iulie 2010
Anotimpul tau preferat?
al meu? Toamna! urmat de primăvara, apoi vara şi apoi iarna :)
dar ploile toamna îmi plac
dar frunzele moarte toamna îmi plac
dar păsările care pleacă toamna îmi plac
dar toată vremea posomorâtă şi supărată care este toamna îmi place
dar cerul înegurat toamna îmi place
dar starea pe care o am toamnă îmi place
dar să te iubesc toamna e tot ce îmi pot dorisursa foto aici
joi, 8 iulie 2010
new friend
Ieri a gasit mama un pui de pisica care mieuna pierdut printre firele de iarba mai mari decat el. L-a luat in casa, i-am facut baita, i-am dat laptic.La inceput am crezut ca e motanel, dar e o fetita dulce, scumpica, energica, jucausa. Atat de mult imi doream un animalut, sa am cu cine sa ma joc, si m-am rugat asa mult la Dumnezeu sa imi dea un animalut :X Sunt foarte foarte fericita! Acum il tin pe picioare. e tare mic : 20 cm fara codita.
Am mai avut doua pisicute Una si Doi (Una era tigrata si Doi era neagra, dar au murit la 5 ani cand nu le-am mai putut tine si le-am dat la tara. am suferit asa mult atunci.)
Am mai avut doua pisicute Una si Doi (Una era tigrata si Doi era neagra, dar au murit la 5 ani cand nu le-am mai putut tine si le-am dat la tara. am suferit asa mult atunci.)
new sport
well, din luna aprilie mi-am luat role... :D so, invat!!!
marți, 6 iulie 2010
another world
she came from another world... her wings are not enough to change the hate in love [H-less Lostangel]
miercuri, 30 iunie 2010
Mi-a placut
pentru câteva zile am vizionat serialul Terminat Sarah Connor Chronicles sezonul 1 şi 2...
În sezonul 2 am găsit o melodie care mi-a plăcut foarte mult... deşi versurile nu îmi transmit nimic nu ştiu de ce îmi place...
Asculta mai multe audio Film
În sezonul 2 am găsit o melodie care mi-a plăcut foarte mult... deşi versurile nu îmi transmit nimic nu ştiu de ce îmi place...
Asculta mai multe audio Film
sâmbătă, 26 iunie 2010
Legenda lui Narcis
Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.
Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele – zeitele izvoarelor si ale padurii – si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce intr-unul ulcior cu lacrimi sarate.
- De ce plangi? au intrebat naiadele.
- Plang pentru Narcis, raspunse lacul.
- Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor si noi am alergat mereu dupa el in padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
- Dar Narcis era frumos ? intreba lacul.
- Cine altul poate sti mai bine decat tine ? raspunsera surprinse naiadele. La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise :
- Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete.
(Alchimistul – Paulo Coelho)
Friend Alphabet
A friend
.A.ccepts as you are
.B.elieves in "you"
.C.alls you just to say you "Hi"
.D.oesn't give up on you
.E.nvisions the whole of you
.F.orgive your mistakes
.G.ives unconditionally
.H.elps you.I.nvites you over
.J.ust be with you
.K.eeps you close at heart
.L.oves you for who you are
.M.akes a difference in your life
.N.ever judges
.O.ffers support
.P.iks you up
.Q.uiets your fears
.R.aises your spirits
.S.ays nice things about you
.T.ells you the truth when you need to hear it
.U.nderstands you
.W.alks besides you
.X.-animes your head injuries
.Y.ells when you won't listen and
.Z.aps you back to reality.
Taina Fericirii
un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelep dintre toti oamenii. baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel, in varful unui munte. acolo traia inteleptul pe care il cauta.
insa in loc sa intalneasca un sfant, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vanzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra canta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii. inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pana sa-i vina si lui randul.inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice taina fericirii. ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
- Dar pana atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dand baiatului o lingurita in care picura doi stropi de undelemn. cat mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi undelemnul din ea.Baiatul a inceput sa se suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.
- Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de undelemn pe care i le incredintase inteleptul.
- atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.mai linistit de acesta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observand toate operele de arta care atarnau de tavane si pe pereti. a vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.
- Dar unde sunt cele doua picaturi de undelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.
- Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. taina fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de undelemn din lingurita.
Scrisoare super
Dragii mei,
M-am născut din unirea unui gamet feminin cu unul masculin. Astfel a luat naştere o nouă celulă, un zigot. Eu sunt. Nu mai mare decât capul unui ac de gămălie. Acolo este tot: culoarea părului, forma degetelor, forma nasului, a feţei. Şi… minune! La patru săptămâni am o inimioară minusculă. Ceasul vieţii a început să bată! O săptămână mai târziu îmi apar mugurii braţelor şi picioarelor, iar în a şasea săptămână am umerii, coatele, genunchii, bazinul şi plămânii dezvoltaţi. Degetele mânuţelor sunt separate şi sistemul digestiv îşi face simţită prezenţe la nouă săptămâni.
Cert este, dragii mei, că la opt săptămâni am înfăţişare umană şi încep să îmi fac simţită prezenţa din plin. Lovesc cu picioarele, mi le strâng, mă mişc dintr-o parte în alta şi dau din braţe în sus şi-n jos. De la 11 săptămâni am un obicei, care dacă va rămâne mai mult decât îmi este necesar, va fi catalogat drept nesănătos – îmi sug degetele.
Deşi este cam strâmt în „cameră” încerc să mă întind şi să fac paşi exersând reflexul mersului. Obosesc repede, totuşi de la 12 săptămâni încep să casc. Noroc că nu mă aude mămica. Sper să facă şi ea mai târziu, la vreo poznă de-a mea cum fac eu la 24 de săptămâni; închid şi deschid ochii intermitent. Exersez de fapt reflexul de clipire.Progresez pe zi ce trece. Sunt o minune. La 26 de săptămâni am în dotare o gamă largă de gesturi şi manifestări. Pot să mă scarpin, să zâmbesc sau să mă încrunt, să plâng sau să sughiţ. Cum am crescut destul de mult îmi place tot mai mult să mă joc exact atunci când mămica vrea să se odihnească. Dar, mişcarea îmi este necesară deoarece a început să se formeze stratul de grăsime de sub piele şi pe zi ce trece sunt tot mai „durduliu”. Plămânii au crescut şi ei, chiar dacă nu sunt maturizaţi. Am peste 900 de grame şi în jur de 33 de centimetri. N-am văzut pe nimeni mai mare în jurul meu. Aşa că sunt cel mai mare.
Să nu trăiţi cu impresia că eu nu aud, nu văd şi nu simt ceea ce se întâmplă atât în micul meu univers cât şi în afara acestuia. Am auzul foarte fin şi de aceea am o plăcere deosebită ca mămica să îmi vorbească des şi cu blândeţe. Am mai mare nevoie ca vocea mamei să fie inconfundabilă în momentul în care mă voi decide că sunt pregătit să „înfrunt” lumea… zgomotele puternice mă agită şi constituie o sursă de stres pentru mine. Dacă totuşi mamy nu mă poate feri în totalitate de tonuri ridicate am un scut de apărare – lichidul amniotic – care amortizează considerabil sunetele. Şi dacă stau bine şi mă gândesc, emoţiile fireşti, cotidiene ale mamei mă vor ajuta să m adaptez uşor la mediul exterior.
V-aţi gândit vreodată cum este posibil ca eu să percep stimulii vizuali încă din viaţa intrauterină? Fenomenul este asemănător celui pe care îl experimentaţi voi când închideţi ochii, orbiţi de lumina puternică a soarelui. Văd umbre în tonuri de portocaliu şi roşu, iar începând cu patru luni, reacţionez la lumină, întorcându-mă cu spatele de fapt, îmi modific poziţia pentru a percepe mai bine sursa luminoasă.
În intervalul cuprins între a 13-a şi a 15-a săptămână îmi stabilesc unele preferinţe culinare deoarece papilele gustative îmi sunt dezvoltate aproape la fel ca şi unei persoane mature. Aşa că lichidul amniotic poate avea miros uneori de ceapă, usturoi, cure şi alte esenţe puternice. Ce pot face? Mama este responsabilă că pune prea mult piper în friptură.În încheiere mi-am propus să vă uimesc. Poate că sună incredibil, dar eu învăţ. Pe lângă aptitudinile de a simţi, auzi şi vedea am şi capacitatea de a învăţa şi de a ţine minte. Bineînţeles că aceste acte nu sunt conştiente ci mai degrabă automate, instinctive. E bine să aveţi această informaţie, poate mai ştiţi, o folosiţi!
De fapt cu doar două luni înainte de naştere mă comport similar cu noul născut, având aceleaşi reacţii şi aceleaşi capacităţi de percepţie a stimulilor. Cum rămâne atunci cu afirmaţia că naşterea reprezintă „kilometrul 0” al fiinţei umane.
Pe curând,
GĂGĂLICEA DIN BURTICĂ
Exista Raul Absolut?
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?” Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?” Un student a raspuns ferm: “Da!”
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul.
“Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor:
“Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.
Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.
Viata ca un fluture
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Legenda personala coelho
Legenda personala = este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. toti oamenii, la adolescenta, stiu care este legenda lor personala. in acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si oamenii nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce le-ar placea sa faca in viata. cu toate acestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa incearca, incet, incet, sa dovedeasca faptul ca legenda persoanala este imposibil de realizat.
This mood
Starea mea de astazi...
Don't you ever go out
When was the last timeyou were out
Have you ever been out
Oh dear
When was the last timeyou were out
Have you ever been out
Oh dear
duminică, 20 iunie 2010
Portret de familie
1.
2.
3.
Un pic cam prea lung, poate la unele faze cam plictisitor... Dar chiar nu stiu daca ar trebui sa existe un 'prototip' anume pentru o nunta... suntem personalitati diferite...
Eu una la nunta mea nu vrea sa fiu 'prinţesă' ;))
2.
3.
Un pic cam prea lung, poate la unele faze cam plictisitor... Dar chiar nu stiu daca ar trebui sa existe un 'prototip' anume pentru o nunta... suntem personalitati diferite...
Eu una la nunta mea nu vrea sa fiu 'prinţesă' ;))
sâmbătă, 19 iunie 2010
Dc Talk - What If I Stumble
Foarte fain! Imi place mult de tot... Mi-ar place sa fie tradusa...
"The greatest single cause of atheism in the world today
Is Christians who acknowledge Jesus with their lips
Then walk out the door and deny him by their lifestyle.
That is what an unbelieving world simply finds unbelievable."
Is this one for the people? Is this one for the Lord?
Or do I simply serenade for things I must afford?
You can jumble them together, my conflict still remains
Holiness is calling, in the midst of courting fame
Cause I see the trust in their eyes
Though the sky is falling
They need Your love in their lives
Compromise is calling
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?
Father please forgive me for I can not compose
The fear that lives within me
Or the rate at which it grows
If struggle has a purpose on the narrow road you've carved
Why do I dread my trespasses will leave a deadly scar
Do they see the fear in my eyes? Are they so revealing?
This time I cannot disguise all the doubt I'm feeling
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble?
Everyone's got to crawl when you know that
You're up against a wall, it's about to fall
Everyone's got to crawl when you know that
I hear You whispering my name [You say]
"My love for You will never change" [never change]
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?
You are my comfort, and my God
Is this one for the people, is this one for the Lord?
"The greatest single cause of atheism in the world today
Is Christians who acknowledge Jesus with their lips
Then walk out the door and deny him by their lifestyle.
That is what an unbelieving world simply finds unbelievable."
Is this one for the people? Is this one for the Lord?
Or do I simply serenade for things I must afford?
You can jumble them together, my conflict still remains
Holiness is calling, in the midst of courting fame
Cause I see the trust in their eyes
Though the sky is falling
They need Your love in their lives
Compromise is calling
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?
Father please forgive me for I can not compose
The fear that lives within me
Or the rate at which it grows
If struggle has a purpose on the narrow road you've carved
Why do I dread my trespasses will leave a deadly scar
Do they see the fear in my eyes? Are they so revealing?
This time I cannot disguise all the doubt I'm feeling
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble?
Everyone's got to crawl when you know that
You're up against a wall, it's about to fall
Everyone's got to crawl when you know that
I hear You whispering my name [You say]
"My love for You will never change" [never change]
What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?
What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?
You are my comfort, and my God
Is this one for the people, is this one for the Lord?
joi, 17 iunie 2010
Maci
Macii.. Macii mă înnebunesc. De ce? Cel mai mult pentru fragilitate. Nu rezistă deloc să îi aduci în casă, nu rezistă dacă au floarea înflorită să le schimbi mediul în care s-au dezvoltat.
Sunt foarte sensibili la suprafaţă însă au o putere interioară ce îîi face să crească şi în locuri „ostile”. Petalele… Catifelate… Imediat se frâng. Dacă sunt rupţi, petalele încep să se înnegrească dinspre exterior spre interior… de parcă i-ar arde ceva pe dinăuntru. Se înnegresc pentru că nu pot supravieţui fără pământ.
Când am început să scriu nu am pornit cu gândul de a găsi vreo similitudine, dar parca macii sunt ca şi creştinii. Dumnezeu ne dă puterea interioară să creştem, să apărem în orice mediu, ba parcă ne pune în medii din cele mai dure. Putem supravieţui oricât atât tip cât încă avem legătura cu „sursa de energie”, dar dacă cineva sau ceva va reuşi să ne „rupă”, să ne facă să pierdem legătura cu Dumnezeu vom începe să ne înnegrim. Mai avem soluţia ca înainte de a ne înnegri, de a ne ofili complet să fim puşi în filele unei cărţi, să fim păstraţi „intacţi”. Cred că este un proces dificil, dureros cel de „presare”, se prea poate ca unele urme să rămână permanent. Dumnezeu reînvie, redă puterea, frumuseţea, dar urmele greşelilor vor rămâne, poate cicatrizate, dar mereu acolo pentru a nu ne mai permite să greşim.
Totuşi, curând vom fi scoşi dintre pagini şi vom „reînflori”…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









