Sparky

well... imediat după nuntă eram așa nehotărărâtă ce să fac... să iau pisoiul de la mami să îmi țină de urât atât timp cât soțul meu este plecat la serviciu... sau să i-l las mamei: și-așa rămăsese fără mine, mă gândeam că dacă îi iau și pisoul îi va fi mult mai greu....
dar oricum nu a fost nevoie de prea multe zile ca problema să se rezolve...
așa se face că pe 25 octombrie (la două zile după nuntă) mergeam cu mama înspre apartamentul nostru... era o zi ploiasă... mohorâtă... aveam multe bagaje...
deodată dintre tufișuri aud un miau! miau! mă uit împrejur - nimic ... nu reușeam să vad nimic de bagaje... deodată ma strigă mama să ma uit în spatele meu că mă urmărește cineva :D ... cu greu reușesc să vad un pitic de pisic... plouat... murdar... dar puuuufooooss și fruuuumoooos cum nu am mai văzut... nici nu am stat pe gânduri, m-am întors fără să mă gândesc prea mult și l-am luat în brațe... bietul de el nici nu știa să miaune... miau-ul lui era mai mult vai. când am ajuns acasă am descoperit că este invadat de purici... dar nu am văyut ân viața mea așa mulți purici... i-am făcut băiță, l-am chinuit și apoi a ieșit un motănel minunat de sub duș... pufos, flocos, moale, drag... cu ochii lui tinkerbell :P
dar ce să facem noi cu el? că noi trebuia să plecam în luna de miere. eee, deși era pui mic mic de vreo 5 săptămâni, duși cum suntem am hotărât să îl luăm cu noi pe un drum de 16 ore dus și apoi pe multe ale ore petrecute pe drum...
i-am luat coșuleț dragului de el... a fost și este un motănel foartcuminete... ia pastiluțe fără probleme, stă să îi tai ungiuțile, să îl curăț în urechiușe...
și când doarme este fenomenal :X
i-am pus numele sparky pentru că el este scânteiuța noastră de bucurie... și acum stăm amândoi în pătuț, el pe brațele mele, iar eu chinuindu-mă să găsesc o poziție laptop-ului pentru a îmi ușura cât de cât sarcina grea de a scrie... este un torcător și abia aștept să am net să postez poze cu dragul nostru misic :X...

sleep well!