strange

abia deschise ochii... buimacă. inima îi bătea mai tare... mâinile erau ude... reci...
-Hiu! bine c-a trecut! părea că sunt în Țara Minunilor a lui Alice dar în variantă rea... 
dar totuși... privi în sus și ca prin ceață totul reapăru ca înaninte! se afla în aceeași încăpere, în picioare în fața unui lift.
-O, nu!
Ușile liftului se deschiseră și trase pe cineva dinăuntru țipând
-Trebuie să ieși... altfel va intra ea... cea rea!
-Ei, haide înăuntru! Nu fi prostuță! e doar în imaginația ta!
- Okey. zise ea intrând cu neîncredere în spațiul mic al liftului... Ușile se închid și ea zice:
- Am avut un vis așa ciudat!
Dar... înainte de a porni ușile liftului se deschide și intră ea... cea rea...
- Trebuie să fugim! nu așteptă mai mult și îl luă de mână fugind... dar cand ușile liftului se închiseră și se întoarseră erau într-o altă încăpere. În camera lui!
- Ți-am spus!
Mâinile îi tremurau reci și ude. 
- Acum a trecut! Suntem doar noi... Spuse el prinzându-i fața cu ambele mâini.
- Da... și el privi pe fereastră.
Se apropiară unul de altul... și totul era în siguranță... liniște deplină... timpul se scurgea printre ei, pe lângă ei.
- Nu am crezut că am să te mai văd! zise ea șoptind...
- Ți-am zis că sunt cu tine când visezi! 
- Dar nu vreau să mă trezesc!
- Chiar dacă nu vrei tot te vei trezi dar eu voi rămâne aici... 
- În visul nostru nu poate pătrunde nimeni...
Din nou ea făcu câteva poze... deși știa că atunci când va veni din nou nu vor mai fi... dar spera ca poate astfel va păstra vii amintirile...
- Tu îți amintești de mine cât timp eu nu te visez? 
- Desigur! te aștept mereu... te chem... te strig... îți șoptesc numele la infinit până apari...
- Oare de ce nu mai e ca la început... de ce ai rămas aici în vis când totuși nici realitatea mea nu e foarte rea... dacă nu mă gândesc la tine când nu visez totul e foarte bine. 
Dar din nou totul  prin ceață se schimbă.
- O, nu din nou! Iar l-ai adus în vis...
Din nou tremură și mai tare... sări din pat...
- Nu e așa... suntem doar prieteni... 
Se străduia din greu să șteargă pozele până el nu va observa. dar mâinile îi alunecă, îi tremură. nu reușește.
el e atât de nervos!
- Ce cauți aici cu el? întrebă el.Cât timp credeai că poți să te ascunzi în vis visând la el? Acum sunt și eu... și îți voi distruge visul... 
El se duse spre el și suflă ca într-o păpădie iar el dispăru în van... se ridică asemenea unui fum...
- Acum ești doar a mea! Și. șterge pozele alea! vin încoace... ai luat-o razna...
Ea plângea ghemuindu-se... i-a distrus visul... dar îi rămâne aminterea lui... și poate într-o altă zi îl va găsi din nou acolo... in vis... șoptindu-i numele la infinit...