sâmbătă, 21 august 2010

Copilăria pierdută... s-a ascuns printre stele... eu vreau sa o ating... dar sunt scurte mâinile mele...

 ... mă duce din casa, unde mă iubea mama, de unde am fugit mireasă...



Unde îmi zicea mama: "Copilă duioasă"... Inima fetiţei mele saltă-n sus atinge stele.. Ma bucur să o prind când seara cade obosită în mâinile mele... Eu.. stiu, fericirea nu doarme...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu