luni, 31 ianuarie 2011

vântul vieții mi-a furat iubirea mamei...

am deschis ochii grei și era acolo lângă mine... îmi mângâia fruntea fierbinte... și îmi șoptea că va fi bine... am întins mâna să o ating... dar totul a dispărut...
mi-e rău... delirez... de două săptămâni... și mi-e dor de ea... să fie lângă mine... săaibă grijă... să mă facă să uit de tot... să îi simt parfumul... să o strâng tare de mână... mi-e așa de rău... mă simt obosită...


încă puțin... foarte puțin...

Vântul vieții mi-a adus fericirea mamei...

4 comentarii:

  1. Hei!Iubirea mamei nu ti-o ia nimeni, niciodata. E doar departe, nu-i asa?!

    RăspundețiȘtergere
  2. da... e departe.
    era un fel de-a spune... un vers dintr-o melodie :)

    RăspundețiȘtergere
  3. of of buna , nu stiu ce sa zic dar ma atins la inima la nebuneste,

    RăspundețiȘtergere
  4. nu fi suparata, nu ti la luat doar si daca nu v fi langa tine tot in inima ta va fii

    RăspundețiȘtergere