totuși mă așteptam să mă simt altfel... să am o stare ciudată... dar nu a apărut de dimineață... a trebuit să mai alerg de la 7:00 până pe la 9:00 prin oraș cu treburi...
la 9:00 mă îmbrăcam cu rochia... singură... așa mi-am dorit... am trimis pe toată lumea la plimbare... și deodată am început să tremur... în timp ce îmi puneam rochia... mănușile... papuceii... toate albe... era ca un vis... ca visul alb pe care probabil cu toții l-am avut... m-am aranjat... mi-am pus voalul... au apărut cadourile... pozele...
am plecat la starea civilă... zâmbetul îmi stătea pe buze fără a-l putea controla... desigur că m-am semnat greșit... dar când am ieșit de acolo l-am luat de mână pe soțul meu... știind că de acum în mâna lui mă voi pierde tot timpul...
era așa frumos afară... miros de frunze uscate târâite ușor de vânt și arse puțin de soare astfel încât mirosul era și mai intens... crizantemele colorate... totul... era superb!
când îmi reamintesc parcă pluteam... parcă eram cel mai ușor fulg... și m-aș fi ridicat în văduh să îmi privesc fericirea de sus... să mă văd așa... nu credeam că va veni ziua aia... și a fost așa scurtă...
și ochii lui... privirea lui cum mă pierdeam eu în ea o voi păstra adânc în inima mea... să mi-o reamintesc când mi-e greu...
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu