Vis1

să îți povestesc...

Castelul în care copilărise și devenise domnița atât de frumoasă era invadat de o armata cu soldați îmbrăcați cu cele mai frumoase armuri... Totul s-a întâmplat brusc. Deodată toate slujnicile, oamenii de la castel au început să alerge în toate direcțiile încercând să găsească un loc unde să se ascundă, să poată scăpa de soldații ce nu păreau că ar avea în gând să cruțe pe cineva. 

Ea încercă să se strecoare prin mulțimea agitată dar îi era imposibil să se deplasese... În toată această forfotă zări un pui de pisică ce era la fel de pierdut și speriat ca și ea. Se îndreptă spre el, îl ridică repede în brațe și îl strânse puternic ca și cum ar fi simțit că în brațe cu acel pisic va reuși să scape. La un moment dat holurile castelului rămaseră goale, singurul sunet ce-l putea auzi fiind pașii atacatorilor care păreau să se aproprie tot mai rapid... Încercă să alerge mai repede, în speranța că poate va găsi un loc unde să se ascundă, dar parca toate ușile holului dispărură și ea rătăcea ca într-un labirint. La un moment dat zări un chip de femeie speriat, și parcă se mai liniști, dar continuă să se grăbească... gând ajunse mai aproape de aceasta descoperi că femeia ce o văzuse nu părea să se grăbească nicăieri, avea o privire speriată și pierdută și tot murmura aceleași cuvinte "vin! vin! vin!". Își dădu seama că nu i-ar fi de ajutor și fata continuă să alerge în speranța că va găsi un ajutor. La un moment dat pe holul ce părea că nu se mai termină apăru un bărbat mai îîn vărstă.
- Domniță, ascunde-te! Eu le voi sta în cale invadatorilor iar tu caută-ți un loc să te ascunzi. O strânse de braț în timp ce îi spuse toate acestea.
Dar deja pașii se auzeau tot mai aproape și tot mai mulți.
- Repede, ascunde-te după o draperie!
Bătrânul rămase pe hol pierdut, în timp ce ea îmbrățisă puiuțul de pisică și îi șopti "Te rog să nu plângi, sunt cu tine!". Se ascunse în spetele unei draperii groase și lungi și văzu cum soldații intrasera pe hol și îl prinseră pe bătrân legându-i mâinile cu sfoară și împingându-l. Aproape răsuflă ușurată crezând că aceștia se îndepărtează când unul dintre soldați lovi peste draperie și dădu la o parte draperia, descoperindu-i ascunzătoarea.
- Ce am găsit noi aici!? întrebă unul dintre ei.
O luară și pe ea și o lăsară cu pisicul în brațe.
- O vom duce la conducătorul nostru.
După un drum lung în care privi cu deznădejde culoarele, tablourile, ornamentele... Ajunsă în curtea castelului putu regăsi multe fețe ce le cunoștea... Pe chipul acestora putea citi doar deznădejde... Ea era speriată, dar își strângea pisicul tare.
Deodată apăru un soldat a cărui armură era mai strălaucitoare și mai frumoasă. Pe umăr avea inscripționată o frunză de stejar.
Ea simți un tremur și mai mare în tot corpul. El îi analiză pe toți aflați. Făcu un singur semn și toți trebuiră să
pornească.
Fata porni și ea, neștiind încotro se îndreaptă și ce soartă o așteaptă.
La un moment dat simți că este privită de conducătorul armatei, dar nu îndrăzni să ridice privirea...
Merseră mult, picioarele o dureau și tot corpul îl simțea obosit și greu. Pisicul o privea cu ochii umezi.
Ajunseră la un alt castel. Pe rând conducătorul începuse să împartă sarcini tuturor celor luați captivi. Dar parcă pe ea o ocolea.
Atunci își ridică și ea privirea și descoperi unn barbat chipes, al carui chip nu părea la fel de dur ca și vocea ce dădea ordine.
Toți ceilalți fuseseră duși înspre noile lor îndatoriri, curtea noului castel rămânând goală. Doar ea rămase mică între ziduri.
- Mă poți trimite oriunde dorești, dar te rog, lasă-ma să păstrez pisicul... E micuț și speriat...
- Nu te trimit nicăieri! Poți păstra pisicul...
Pentru prima dată simți vocea conducătorului fiind chiar blândă și liniștitoare, dar ea era încă agitată și nesigură.
Îl privi.
- Și poți avea tot ce dorești... Pentru că de astăzi vei fi  doar a mea...
Simțise deodată sentimentele acestuia, dar nu și o eliberare... Era captivă în lumea lui și datoare sentimentelor
lui...
Îi zâmbi...
Acesta o privi... Și o luă de mână...
Aceasta rămase cu privirea lui întipărită... și închise ochii.