Mi-a placut

pentru câteva zile am vizionat serialul Terminat Sarah Connor Chronicles sezonul 1 şi 2...
În sezonul 2 am găsit o melodie care mi-a plăcut foarte mult... deşi versurile nu îmi transmit nimic nu ştiu de ce îmi place...


Asculta mai multe audio Film

Legenda lui Narcis

Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.

Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele – zeitele izvoarelor si ale padurii – si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce intr-unul ulcior cu lacrimi sarate.

- De ce plangi? au intrebat naiadele.

- Plang pentru Narcis, raspunse lacul.

- Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor si noi am alergat mereu dupa el in padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.

- Dar Narcis era frumos ? intreba lacul.

- Cine altul poate sti mai bine decat tine ? raspunsera surprinse naiadele. La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.

Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise :

- Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete.

(Alchimistul – Paulo Coelho)

Friend Alphabet

A friend

.A.ccepts as you are

.B.elieves in "you"

.C.alls you just to say you "Hi"

.D.oesn't give up on you

.E.nvisions the whole of you

.F.orgive your mistakes

.G.ives unconditionally

.H.elps you.I.nvites you over

.J.ust be with you

.K.eeps you close at heart

.L.oves you for who you are

.M.akes a difference in your life

.N.ever judges

.O.ffers support

.P.iks you up

.Q.uiets your fears

.R.aises your spirits

.S.ays nice things about you

.T.ells you the truth when you need to hear it

.U.nderstands you

.W.alks besides you

.X.-animes your head injuries

.Y.ells when you won't listen and

.Z.aps you back to reality.

Taina Fericirii

un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelep dintre toti oamenii. baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel, in varful unui munte. acolo traia inteleptul pe care il cauta.

insa in loc sa intalneasca un sfant, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vanzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra canta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii. inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pana sa-i vina si lui randul.inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice taina fericirii. ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.

- Dar pana atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dand baiatului o lingurita in care picura doi stropi de undelemn. cat mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi undelemnul din ea.Baiatul a inceput sa se suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.

- Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de undelemn pe care i le incredintase inteleptul.

- atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.mai linistit de acesta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observand toate operele de arta care atarnau de tavane si pe pereti. a vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.

- Dar unde sunt cele doua picaturi de undelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.

- Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. taina fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de undelemn din lingurita.

Scrisoare super

Dragii mei,

M-am născut din unirea unui gamet feminin cu unul masculin. Astfel a luat naştere o nouă celulă, un zigot. Eu sunt. Nu mai mare decât capul unui ac de gămălie. Acolo este tot: culoarea părului, forma degetelor, forma nasului, a feţei. Şi… minune! La patru săptămâni am o inimioară minusculă. Ceasul vieţii a început să bată! O săptămână mai târziu îmi apar mugurii braţelor şi picioarelor, iar în a şasea săptămână am umerii, coatele, genunchii, bazinul şi plămânii dezvoltaţi. Degetele mânuţelor sunt separate şi sistemul digestiv îşi face simţită prezenţe la nouă săptămâni.

Cert este, dragii mei, că la opt săptămâni am înfăţişare umană şi încep să îmi fac simţită prezenţa din plin. Lovesc cu picioarele, mi le strâng, mă mişc dintr-o parte în alta şi dau din braţe în sus şi-n jos. De la 11 săptămâni am un obicei, care dacă va rămâne mai mult decât îmi este necesar, va fi catalogat drept nesănătos – îmi sug degetele.

Deşi este cam strâmt în „cameră” încerc să mă întind şi să fac paşi exersând reflexul mersului. Obosesc repede, totuşi de la 12 săptămâni încep să casc. Noroc că nu mă aude mămica. Sper să facă şi ea mai târziu, la vreo poznă de-a mea cum fac eu la 24 de săptămâni; închid şi deschid ochii intermitent. Exersez de fapt reflexul de clipire.Progresez pe zi ce trece. Sunt o minune. La 26 de săptămâni am în dotare o gamă largă de gesturi şi manifestări. Pot să mă scarpin, să zâmbesc sau să mă încrunt, să plâng sau să sughiţ. Cum am crescut destul de mult îmi place tot mai mult să mă joc exact atunci când mămica vrea să se odihnească. Dar, mişcarea îmi este necesară deoarece a început să se formeze stratul de grăsime de sub piele şi pe zi ce trece sunt tot mai „durduliu”. Plămânii au crescut şi ei, chiar dacă nu sunt maturizaţi. Am peste 900 de grame şi în jur de 33 de centimetri. N-am văzut pe nimeni mai mare în jurul meu. Aşa că sunt cel mai mare.

Să nu trăiţi cu impresia că eu nu aud, nu văd şi nu simt ceea ce se întâmplă atât în micul meu univers cât şi în afara acestuia. Am auzul foarte fin şi de aceea am o plăcere deosebită ca mămica să îmi vorbească des şi cu blândeţe. Am mai mare nevoie ca vocea mamei să fie inconfundabilă în momentul în care mă voi decide că sunt pregătit să „înfrunt” lumea… zgomotele puternice mă agită şi constituie o sursă de stres pentru mine. Dacă totuşi mamy nu mă poate feri în totalitate de tonuri ridicate am un scut de apărare – lichidul amniotic – care amortizează considerabil sunetele. Şi dacă stau bine şi mă gândesc, emoţiile fireşti, cotidiene ale mamei mă vor ajuta să m adaptez uşor la mediul exterior.

V-aţi gândit vreodată cum este posibil ca eu să percep stimulii vizuali încă din viaţa intrauterină? Fenomenul este asemănător celui pe care îl experimentaţi voi când închideţi ochii, orbiţi de lumina puternică a soarelui. Văd umbre în tonuri de portocaliu şi roşu, iar începând cu patru luni, reacţionez la lumină, întorcându-mă cu spatele de fapt, îmi modific poziţia pentru a percepe mai bine sursa luminoasă.

În intervalul cuprins între a 13-a şi a 15-a săptămână îmi stabilesc unele preferinţe culinare deoarece papilele gustative îmi sunt dezvoltate aproape la fel ca şi unei persoane mature. Aşa că lichidul amniotic poate avea miros uneori de ceapă, usturoi, cure şi alte esenţe puternice. Ce pot face? Mama este responsabilă că pune prea mult piper în friptură.În încheiere mi-am propus să vă uimesc. Poate că sună incredibil, dar eu învăţ. Pe lângă aptitudinile de a simţi, auzi şi vedea am şi capacitatea de a învăţa şi de a ţine minte. Bineînţeles că aceste acte nu sunt conştiente ci mai degrabă automate, instinctive. E bine să aveţi această informaţie, poate mai ştiţi, o folosiţi!

De fapt cu doar două luni înainte de naştere mă comport similar cu noul născut, având aceleaşi reacţii şi aceleaşi capacităţi de percepţie a stimulilor. Cum rămâne atunci cu afirmaţia că naşterea reprezintă „kilometrul 0” al fiinţei umane.

Pe curând,

GĂGĂLICEA DIN BURTICĂ

Exista Raul Absolut?

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!”

Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?” Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?” Un student a raspuns ferm: “Da!”

“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul.

“Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”

Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”

“Si, continua studentul, intunericul exista”?

“Bineinteles!” raspunse profesorul.

De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”

In sfarsit, studentul il intreba pe profesor:

“Domnule profesor, exista raul absolut?”

Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”

“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”

Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.

Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

Viata ca un fluture

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

Legenda personala coelho

Legenda personala = este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. toti oamenii, la adolescenta, stiu care este legenda lor personala. in acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si oamenii nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce le-ar placea sa faca in viata. cu toate acestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa incearca, incet, incet, sa dovedeasca faptul ca legenda persoanala este imposibil de realizat.

This mood

 Starea mea de astazi...

Don't you ever go out
When was the last timeyou were out
Have you ever been out
Oh dear

Portret de familie

1.




2.




3.






Un pic cam prea lung, poate la unele faze cam plictisitor... Dar chiar nu stiu daca ar trebui sa existe un 'prototip' anume pentru o nunta... suntem personalitati diferite...
Eu una la nunta mea nu vrea sa fiu 'prinţesă' ;))

Dc Talk - What If I Stumble

Foarte fain! Imi place mult de tot... Mi-ar place sa fie tradusa...




"The greatest single cause of atheism in the world today
Is Christians who acknowledge Jesus with their lips
Then walk out the door and deny him by their lifestyle.
That is what an unbelieving world simply finds unbelievable."

Is this one for the people? Is this one for the Lord?
Or do I simply serenade for things I must afford?
You can jumble them together, my conflict still remains
Holiness is calling, in the midst of courting fame
Cause I see the trust in their eyes
Though the sky is falling
They need Your love in their lives
Compromise is calling

What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?

What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?

Father please forgive me for I can not compose
The fear that lives within me
Or the rate at which it grows
If struggle has a purpose on the narrow road you've carved
Why do I dread my trespasses will leave a deadly scar
Do they see the fear in my eyes? Are they so revealing?
This time I cannot disguise all the doubt I'm feeling


What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?

What if I stumble?
Everyone's got to crawl when you know that
You're up against a wall, it's about to fall
Everyone's got to crawl when you know that

I hear You whispering my name [You say]
"My love for You will never change" [never change]

What if I stumble, what if I fall?
What if I lose my step and I make fools of us all?
Will the love continue when my walk becomes a crawl?
What if I stumble, and what if I fall?

What if I stumble, what if I fall?
You never turn in the heat of it all
What if I stumble, what if I fall?
You are my comfort, and my God

Is this one for the people, is this one for the Lord?

Maci

            Macii.. Macii mă înnebunesc. De ce? Cel mai mult pentru fragilitate. Nu rezistă deloc să îi aduci în casă, nu rezistă dacă au floarea înflorită să le schimbi mediul în care s-au dezvoltat.

            Sunt foarte sensibili la suprafaţă însă au o putere interioară ce îîi face să crească şi în locuri „ostile”.

            Petalele… Catifelate… Imediat se frâng. Dacă sunt rupţi, petalele încep să se înnegrească dinspre exterior spre interior… de parcă i-ar arde ceva pe dinăuntru. Se înnegresc pentru că nu pot supravieţui fără pământ.

            Când am început să scriu nu am pornit cu gândul de a găsi vreo similitudine, dar parca macii sunt ca şi creştinii. Dumnezeu ne dă puterea interioară să creştem, să apărem în orice mediu, ba parcă ne pune în medii din cele mai dure. Putem supravieţui oricât atât tip cât încă avem legătura cu „sursa de energie”, dar dacă cineva sau ceva va reuşi să ne „rupă”, să ne facă să pierdem legătura cu Dumnezeu vom începe să ne înnegrim. Mai avem soluţia ca înainte de a ne înnegri, de a ne ofili complet să fim puşi în filele unei cărţi, să fim păstraţi „intacţi”. Cred că este un proces dificil, dureros cel de „presare”, se prea poate ca unele urme să rămână permanent. Dumnezeu reînvie, redă puterea, frumuseţea, dar urmele greşelilor vor rămâne, poate cicatrizate, dar mereu acolo pentru a nu ne mai permite să greşim.

            Totuşi, curând vom fi scoşi dintre pagini şi vom  „reînflori”…

Păpădia

Agitată… Când totul în jurul ei se „prăbuşea” mereu trăia senzaţia unei frunze desprinse de pe creanga unui copac, frunza care moare în ultimele secunde de plutire. Dar azi nu – a descoperit! Asemănarea cu o frunză este greşită,.

            Ea… Ea e ca o păpădie. (Ai să crezi că e o prostie să o compar cu aşa o amărâtă floare, însă, te rog citeşte în continuare.) Iarna speranţelor îi păstrează bulbul viu dându-i putere să aştepte cu nerăbdare primăvara. Când apare o rază de lumină îşi deschide inima încrezătoare şi astfel apare floarea cea foarte cunoscută dar atât de nebăgată în seamă. Ba se află peste tot dar mă întreb oare câţi au acordat cinci secunde pentru a o admira. La fel se întâmplă şi cu sentimentele ei – le găseşti peste tot nearătând spectaculos, astfel încât nimeni nu găseşte necesar să îşi petreacă timpul pentru a afla ce urmează să se întâmple. Însă, dacă totuşi încerci să o rupi, vei descoperi că vei avea de păgubit pentru că te vei alege cu nişte pete pe mână. Nepăsarea îi transformă petalele galbene ale speranţei, uscându-le. Şi uite aşa, deodată se trezeşte fragilă şi prea sensibilă. Orice atingere, adiere o pot distruge. Aşa e şi acum – oricând dispusă să dispară. Ba nu! Deja e ruptă – petalele galbene au suferit prea mult. Dar poate aşa a fost sortit. Acum pluteşte, neştiind unde se duce, neştiind cât va pluti dar având certitudinea ca oriunde, oricând ar cădea ar aduce siguranţa unui nou început – încolţirea unei noi speranţe!

Ea

Cerşaful o zgărie, îi este frig sau cald, nici ea nu îşi dă seama. Se întoarce. Noapte nebună…

„Vreau să adorm!”

Gândurile îi strigă în minte.

„Vreau să plec!”

„Vreau să nu mă ştie nimeni!”

„Vreau linişte!”

            Nu… Nu are efect… Altceva… Nu ştiu ce.

            Plec imediat! Bye!

Another hobby Music

Anotther hobby Gilrs

Prima fată pe care am desenat-o. Old.

Ceva mai nou. 2009.

 Joy.

 2009 - Crying

Sad - 2009 . Îmi aminteşte de Otty ;))

Vampiri vs Ingeri

Mult timp am fost pasionată de vampiri :P aiurea ştiu, dar mă întreb dacă oare au existat vreodată... atât de mult de vorbeşte şi se scrie despre ei încât mă gândesc că trebuie să fie mai mult decât rezultatul gândirii...

Mai nou... am descoperit ştiinţa care studiază îngerii Angelologia... ştiam vag de existenţa acesteia dar m-am hotărât să studiez mai de aproape imediat ce voi termina cu toate examenele...

Textele Sfinte vorbesc despre îngeri. Scriptura ni-i descrie chiar. Oamenii vorbesc despre îngeri. Oamenii cred în prezenta îngerilor. Există îngeri printre noi?

Dreaming

Am avut un vis foarte ciudat... de fapt visul în sine nu era ciudat... starea pe care mi-a dat-o şi pe care încă o am mi-a dat mult de gândit... Şi să mă reîntoarcă de la o decizie luată...

Am visat un căluţ alb care mi-a cerut să îi dau de mâncare... îi dădeam să mănânce de după un gard, calul aflându-se pe cealaltă parte... Ochii lui îi voi păstra mereu în gând... 

Mi-a spus să mai aştept... şi să fiu cuminte... 

Te aştept...

Sad Romance

Îmi plac anime-urile foarte mult... doar imaginile din anime... nu pot urmări filmele anime pentru că mă plictisesc.
Dintre sutele de poze anime una singură mereu mi-a plăcut foarte mult. Pe internet nu am reuşit să o mai găsesc aşa că am început să o caut pe cd-uri.... Şi... finallz, am găsit-o.

Titulul imaginii era Sad Romance. Mie îmi transmite foarte multe, provocându-mi multe sentimente... Voi scrie o poveste despre ei doi... despre ceea ce îmi trece prin minte atunci când îi privesc. Cum se spune, fiecare poza ascunde o poveste. ei bine, şi ei trebuie să aibă una! O voi descoperi pentru ei...

Another hobby

O pasiune deosebită am avut şi pentru copaci... încă o păstrez... îmi plac copacii!

Un desen tot din 2003.

Un al copac, defapt doi. Tot din 2003.

 

Another hobby

Când eram în clasa a IV-a l-am rugat pe fratele meu să îmi facă un desen după o imagine cu o bufniţă... şi nu a vrut :( aşa că ce m-am gândit eu? Să îmi desenez singură :D Ce a ieşit? parcă era la xerox :P aşa am descoperit că pot desena, până atunci neştiind asta.
Cel mai mult am desenat în clasa a VII-a, adik acum vreo 7 ani prin 2003.
Am început cu căluţi. Cel din imagine este printre primii, pe atunci neştiind însă toate proporţiile ce trebuiau respectate, plus că nici la umbrire nu mă prea pricepeam. Căluţii din expoziţia propria nu îi mai am... erau format mare, deci imposibil de scanat, iar pozele nu le am :(
Acum nu prea mai desenez... foarte rar... ultimele mele desene fiind pe pereţii grădiniţii unde am lucrat :P

storry of "wuffing"

Cine are ID-ul meu ştie ca statusul meu este de cele mai multe ori [I Wuff You!!!]. Well, vi-l prezint pe fluffy ;)) căţeluşul. El wuff pe toată lumea!

Anunturi !!! Funny

Nu am ştiut dacă să mă amuz sau să ma sperii atunci când am descoperit la Kaufland printe anunţuri pe aceste. Este făcut cu telefonul şi nu se vede prea bine. Asta se întâmpla pe la începutul lui 2009.
Astăzi mă amuză f tare :P

Ofer mătreaţă la litri. la 3 litri 1 kg în plus. Ofer purici pentru persoană fără obligaţii.  Rex the Lion.

Preferatele mele :)

iubesc macii... intr-o zi voi acorda o postare doar pentru ei ... superbi ... minunati...

alaturi de maci ma fascineaza papadia... procesul de transformare a acesteia... minunat

forever with you...

come here bab'

everythings gonna be allright

I'll stay with you... forever

kiss

dolls

this is for you... take it!

thristy

I don't like you

missing you

stay with me

yellow

Red

here we are...

Remember?

Pastel

Joy

Mi-e dor de acasă

Într-o clipă de neveghere am ieşit de pe calea Ta...
Într-o clipă de neveghere am privit spre lucrurile de pe marginea cărării strâmte...
O singură clipă şi m-am abătut pe un drum plin cu trandafir:
Plăcuţi la privit sau mirosit,
Dar rănile făcute de asprii spini
Mi-au amărât inima, simţirea.

O clipă doar şi eu Te-am pierdut...
Ce bine că Tu nu m-ai pierdut! Mă depărtam de Tine tot mai mult,
Dar un dor dureros îmi striga în mine să mă întorc pe drumul strâmt.
Te-am supărat...
Te-am dezamăgit...
Dar am rămas uluit
Că în iubirea Ta de nedescris
Înapoi Tu m-ai primit.

Tânjesc după Tine
Mi-e însetat sufletul după iubirea Ta..

Vreau atât de mult cu Tine Acasă
Să Te slăvesc, să Te laud, să Îţi cânt...

Vreau Acasă... Mi-e dor de Acasă...