her dream...

pășea încet în propriul vis... își schița totul în jur cu atenție creând ceea ce și-ar fi dorit să aibă și în viața reală...

și-a creat un cer albastru limpede și calm ... însorit de un cerc galben și fierbinte... dar nici toripitor însă nici foarte rece... potrivit... sus pe cer aruncă niște păsări... undeva... oricât de mult ai fi privit în orizont cuprindeai cu ochii o întindere albastră... marea... mirosul mării îi îmbăta plămânii... lângă mare la ceva pași se afla un muunte înalt... iar sus dacă priveai cu ochii vedeai brazii acoperiți de zăpadă... și totuși era călduț și bine în visul ei...

aduse pe toți dragi cu ea... alergă înspre mare... se opri brusc... închise ochii... întinse mâinile... și ascultă vântul șoptindu-i povești străvechi la urechi... se lăsă să cadă pe valurile mării... apoi ieși din apă și păși mai departe în visul ei...

se făcea că timpul nu mai trece... și veșnic rămâne tânără și veselă...

pentru o secundă aș fi vrut să cred că visul e viața mea reală... atunci când mă trezesc de fapt visez... macii creșteau aproape de mare... tot timpul... chiar și primăvara ... vara... toamna... iar iarna se pierdeau fantastic pe întinderea albă... iarna sângera din cauza lor... erau prea frumoși pentru a-i putea suferi întrucât considera că doar ea e cea mai pură... cea mai frumoasă cu albul ei cristalin... dar macii o umbreau... îi întreceau frumusețea...