she loves

cu toate că se poartă urât unii ea îi iubeşte... aşa trebuie... uneori e greu...
mai ales să fii învinuit de lucruri pe care nu le faci...
dar nu a zis nimeni că viaţa e corectă...

aş vrea să-i strig... să treacă totul... şi să fie okey totul...

mă simt ca paharul cu nisip de la experimentul de la fizică... nisipul se decantează acolo... la fundul paharului... şi amintirile rămân departe... şi totul e limpede... apoi vine şi agită totul... şi iar mă simt rău... trebuie să recunosc... vreau să îi fiu prietenă... dar răspunsul unora atunci când îţi ceri iertare e rău... e ca şi cum ţi-ar da o palmă şi peste celălalt obraz... şi doare... dar nu mai zic nimic... şi tac... şi sper ca iertarea să îmi vină de sus...

şi îmi iubesc aproapele ca pe mine însămi... pentru că în primul rând mă iubesc pe mine... pentru că sunt unică. şi fiecare e unic!