Oprește-te! Te rog... Ai nevoie de o pauză! Câteva clipe... hai... închide ochii și ascultă liniștea... e în spatele zgomotului... e acolo.. .găsește-o! liniștea e mereu acolo doar că îi place să se facă simțită doar când nu e nimeni altcineva prin prejur care să o disturbe... și atunci când e singură e ca și tine în clipele acestea... liberă! face piruete... zâmbește... și așa ca tine în clipa aceasta se împrietenește cu vântul... Vjjj! Vjjj! Ascultă liniștea din spatele oricărui sunet... ascultă liniștea din spatele vântului care se joacă la urechi... Ascultă... așa poate vei găsi liniștea.
Îi spuse toate acestea doar pentru a o mai liniști... dar știa că nu are timp de filosofat sau relaxat... însă o simțea foarte încordată iar dacă s-ar fi concentrat mai tare mai ca i-ar fi auzit și inima cum îi bate în piept... motiv pentru care a încercat să o calmeze.
Se porniseră amândouă într-o călătorie... care nici ele nu știau unde duce și ce vor vedea... știau însă că nu mai pot rămâne cu felul acesta de a trăi...
***
Lolita era frumoasă... cu fața albă și părul puțin buclat care îi cădea până pe umeri. Ochii erau maro închiși exprimând forța interioară... Chipul alb înconjurat de părul ondulat o făceau să pară ca o nimfă desprinsă din povești... mai ales și rochița verde dintr-un fel de mătase prinsă la brâu cu un cordon alb amplificau acest efect.
Manita avea ochii verzi... era firavă și sensibilă... palidă și bolnăvicioasă... ochii verzi erau înconjurați de cearcăne... privind-o te-ai fi întrebat oare cum de trăiește... dar era frumoasă... însă nu ca Lolita... dar o frumusețe palidă... ca o statuie... Mâinile îi erau reci întotdeauna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu