Fusta

„Mama, mama, vreau o fustă largă, largă, care să se învârtă tare!
Au mai trecut alte zile și îi repet mamei același lucru
MAMA, vreau o fustă largă! Mă înțelegi? Ca atunci când mă învârt si fac o piruetă să ating cu vârful degetelor merginile fustii - așa - sa fie la același nivel învârtindu-mă și demonstrând în același timp pe fusta mea imaginară.
Bine Ionuțule, de ziua ta... Mama mereu mi-a zis Ionuț alintându-mă.
Mama, mai sunt 4 luni pănă la ziua mea!
Fata mea, nu mai număra zilele îmi zice mama și dispare departe cu privirea...
Dar de ce să nu le număr? Că tot la fel de repede trec pentru mine, să știi, indiferent că le număr sau nu. Măcar am ce să aștept.
Off, Ionuț! Dacă ai ști tu ce repede trece timpul.
Da' știu, zic, dar eu nu știu încă. Pentru mine toate zilele-s la  fel de lungi - adică, nu prea lungi, dar nici prea scurte. Mă trezesc dimineața după ce mama mereu bate în ușa camerei noastre strigând Treziți-vă, și, ca printr-o minune, hainele mele sunt aranjate frumos pe marginea scaunului. Să știi că asta-i o minune! Nu îmi amintesc sa le fi pus acolo niciodată.
Treziți-vă o aud pe mama strigând în același veșnic ritual. E dimineață, trebuie să mergeți la școală.
Mă ridic direct în fund pe marginea patului că altfel adorm înapoi... îmi legăn picioarele lângă marginea patului luându-mi cateva secunde bune până văd clar rafturile cu toate cărțile și jucăriile stând nemișcate.
***
Mama, mai sunt... (număr în minte) două luni și... (iar număr) 7 zile.
Nu primesc răspuns decât o privire și o aud pe mama.
Nu stați mult să vă bălăciți la baie cî trebuie și tata să ajungă la școală.
Da, toți mergem la școală în casa asta a mea. Ah!, în familia mea, toți suntem predestinați să ne petrecem zilele la școală: unii mergem la școală ca să învățăm, ceilalți să învețe pe alții, cei mai trecuți prin mai multe zile, luni și ani - cred că sunt destul de mulți că tata are păr alb, dar niciodată nu țin minte numărul de zile, luni și ani pe care i-au trăit.
Țopăi înspre baie unde mă hârjonesc cu Otty: de unde atâta energie dimineața?

***
Ies de șa școală - mă așteaptă cineva la ieșirea din școală.
Mama, mama, vreau o fustă largă, largă, să se facă așa.
Mă duc doi pași în fața ei și repet aceeași demonstrație imaginară.
Bine, scumpa mea.
Da, că mai sunt 43 de zile - adică știi, încă o lună și încă un pic din februarie iar apoi e ziua mea. Și doamna ne-a învățat că februrie are 28 de zile - dar putem verificat pe degete dacă strângem palma pumn și numărăm - să îți arăt.
Mama zâmbește și mă privește.
Transform palma în pumn și îi arăt.
Aici unde e mai înalt luna are 31 de zile, iar între oasele astea ce leaga degetele și unde e așa valea asta, luna are 30 de zile, da' ne-a zis nouă doamna să din atenți că prima vale e mai specială, sunt 28 de zile, cp februarie e mai scurt, ba uneori are 29 de zile.
Mergem pe același drum înspre casă.
Vine și tata de la școală, dar pe lângă geanta lui mare are în mână o altă sacoșă destul de mare.
Îi ies în întâmpinare și îi sar în brațe, iar tata mă ține câteva clipe.
Miroși a frig! chicotesc eu. Dar ce ai acolo? și arăt sacoșa bombată.
Uită-te!
Sigur că nu am rpbdare - iau sacoșa și bag mâna înăuntru - dacă aș putea m-aș băga toate să văd mai repede ce e acolo.
Dar nu pot scoate - parcă îi o pătură.
O bucată de materiale!? ma mir eu. Ce o să facem cu asta?
Cine vrea fustă?
Nu de alta, știu eu că fustele, hainele se fac din materiale, dar deobicei le luăm gata făcute, așa că nu prea înțeleg.
!? arunc o privire nedumerită, când la mama, când la tata.
Ne-am decis noi să îți facem fusta ca să fie așa largă cum îți dorești tu.
Dar trebuie să fie largă ca un cerc și desenez un cerc cu mâinile în fața mea.

... Mai sunt 19 zile pana la ziua mea. Pe jos la mama in camera e doar rosu. Materialul e intins drept pe parchet si tata cu un compas mare, mare (adus de la scoala) sta pe jos si deseneaza cu ajutorul mamei un cerc mare pe bucata de material ce trebuie sa devina fusta.

Ma asez pe fotoliu si parca incet, incet incep sa inteleg. In cercul ala mare, mare o sa fie un alt cerc decupat la mijloc - asa ca fustele de la papusi pe unde bag picioarele ca apoi sa se aseze fusta pe solduri.
    Dupa ce a desenat conturul, mama decupeaza cu o foarfeca mare cercul. Inca privesc.
    "Hai sa te masor" imi trece mama metrul de croitorie in jurul taliei, iar tata face calcule ca sa mai dezeneze cercul ala din mijloc.
    materialul e asa de rosu si asa de placut la atingere! "Fusta mea chiar o sa fie larga".